Joshua Prager: In search of the man who broke my neck
Joshua Prager: În căutarea omului care mi-a rupt gâtul
Joshua Prager’s journalism unravels historical secrets -- and his own. Full bio
Double-click the English transcript below to play the video.
am închiriat o mașină în Ierusalim
pe care nu îl întâlnisem niciodată,
la care să anunț că vin.
de 15.000 de locuitori, Kfar Kara,
chiar la marginea acestui oraș sfânt,
am pornit-o spre nord
ca să-mi găsesc liniștea.
și am ieșit din Ierusalim.
în care, cu camioneta lui albastră,
în colțul din stânga-spate
în care mă aflam.
şi făcusem 20.000 de flotări
iar în noaptea dinaintea accidentului,
mâna mea mare dreaptă,
mă simțeam invincibil.
pizza pe care o câștigasem pe teren.
spre un oraș din piatră
în soarele de amiază,
o bușitură puternică,
ca o bombă.
peste scaunul roșu.
Pantofii mi-au zburat din picioare.
cu capul atârnând de oasele rupte,
eram deja un cvadriplegic.
am învăţat să respir singur,
apoi să merg,
era divizat vertical.
și ajuns acasă la New York,
pe tot parcursul facultății.
şi m-am întors în Ierusalim pentru un an.
pentru totdeauna,
și am investigat trecutul,
a autostrăzii către Ierusalim.
când am simțit furie față de acest om,
Încetinește.”
gâtul meu s-a frânt din nou,
cu atâta nonșalanță,
antecedentele lui ca șofer -
într-o viteză inferioară în acea zi de mai —
cât de tare s-a rănit în accident,
și am auzit înregistrarea anunțând
la Abed și la accident.
proteza de la gleznă și un rucsac
într-un joc de softball săptămânal,
am devenit jurnalist și autor,
cu un singur deget.
că marile mele teme
fiecare centrându-se pe o viață
atunci printr-o moștenire,
o apăsare de buton, o arestare.
când, anul trecut
ca să scriu despre accident.
„Jumătate de viață”,
când am acceptat
zicând trei cuvinte: „Îmi pare rău.”
și pentru mai puțin.
să îmi confirme că Abed încă trăia
de trandafirii galbeni pe bancheta din spate,
mi s-au părut un dar ridicol.
Mai bine.
îmi imaginam cum o să fie.
Abed mă va scuipa.
„Îmi pare rău.”
de atâtea ori și până acum
în gene o experiență diferită.
ca pe cotorul unei cărți deschise?
cu înzestrările și slăbiciunile înnăscute?
aceeași întrebare universală:
oh scânteie strălucitoare,
dansul de dansatoare?”
și mi-am văzut propria scânteie strălucitoare.
care m-au impulsionat
o barcă pe un lac din Chicago,
după un uragan.
foarte probabil, un doctor,
de timp și de moarte
miile de săgeți aruncate de soartă.
fisurile din dinți
fără speranță de separare.
șapte mazurci frumoase,
în fața unui oficiu poștal, la prânz.
și unde începe dizabilitatea,
pe care un le spuneau altcuiva.
de pe stradă a făcut la fel
pentru că mă vede fericit și puternic,
Cred că erau sincere.
apoi a plecat.
ce voi spune,
și am spus „Shalom”,
și mai târziu a mărturisit
să instalez internetul.
papuci peste șosete,
un pulover pestriț,
Mohamed îl sunase.
ne-am zâmbit,
pe o canapea de pânză.
pe care o începuse la telefon
mi-a spus.
și cu spatele și picioarele
și dinții în accident.
și porni televizorul
când iese din cameră,
fața rotundă și gâtul lat.
era mai slab decât soția sa,
cum își privea varianta tânără,
la poza cu mine tânăr,
și i-am recunoscut dorul.
am spus.
cu camionul lui strivit
a fost din vina șoferului de autobuz
care nu l-a lăsat să treacă.
să recapitulez accidentul cu Abed.
și să plec imediat.
că în declarația
căci nu venisem pentru adevăr.
„că accidentul nu a fost din vina ta,
că alții au avut de suferit?”
înainte de accident,
și Dumnezeu era mulțumit.
în care, în urmă cu câteva ore,
pe Drumul 804,
cu șoferii proști.”
se credea pentru accident?
că ar fi trebuit să fie închis mai mult?
permisul pentru camioane pe zece ani.
și înainte de accident.”
într-o zonă de 40.”
nefolosirea frânelor pe acel deal –
și dureroasă era realitatea,
astfel încât să fie acceptabilă.
Făptuitorul devine victimă.
nu își va cere niciodată scuze.
să trăiesc până la 120 de ani.
să mă leg de cel care, cu atâta ușurință
după o asemenea faptă,
era atât de incompletă încât mi-a spus
că au murit doi oameni în accident.
că dacă și-ar fi însușit vina pentru handicapul meu
atunci când se minunează
în timp ce șchiopătează.
că poate fi și mai greu,
mai mare decât a unui camion în viteză,
sunt și mai grave,
decât o sută de gâturi rupte.
pe cei mai mulți dintre noi,
la ceea ce ni se întâmplă.
a scris psihiatrul Viktor Frankl,
indiferent de circumstanțe.”
că nu numai cei paralizați
să se împace cu realitatea,
cei care divorțează și cei care chelesc,
că nu trebuie să se spună
deci e ceva bun,
că un lucru rău e de rahat,
are încă multe lucruri minunate.
mandatul nostru este clar:
deasupra sorții rele.
și să ne bucurăm de bine,
aventuri și prietenii – oh, prietenia –
de comunitate și dragoste.
doream să-i spun
de căldura corpului tău,
trebuie să fie rece,
în această lume
ceea ce este doar prin contrast.”
de ceea ce nu ai,
de ceea ce ai,
chiar să te bucuri de ceea ce ai.
pe care îl poți primi
în fiecare dimineață
de cum e să fie caldă,
la câțiva ani după accident,
a piciorului stâng
nervii s-au trezit în sfârșit,
ca un viscol.
că a ucis un singur om, nu doi.
„La revedere.”
ABOUT THE SPEAKER
Joshua Prager - JournalistJoshua Prager’s journalism unravels historical secrets -- and his own.
Why you should listen
Joshua Prager writes for publications including Vanity Fair, The New York Times and The Wall Street Journal, where he was a senior writer for eight years. George Will has described his work as "exemplary journalistic sleuthing."
His new book, 100 Years, is a list of literary quotations on every age from birth to one hundred. Designed by Milton Glaser, the legendary graphic designer who created the I ♥ NY logo, the book moves year by year through the words of our most beloved authors, revealing the great sequence of life.
His first book, The Echoing Green, was a Washington Post Best Book of the Year. The New York Times Book Review called it “a revelation and a page turner, a group character study unequaled in baseball writing since Roger Kahn’s Boys of Summer some three decades ago.”
His second book, Half-Life, describes his recovery from a bus crash that broke his neck. Dr. Jerome Groopman, staff writer at the New Yorker magazine, called it “an extraordinary memoir, told with nuance and brimming with wisdom.
Joshua was a Nieman fellow at Harvard in 2011 and a Fulbright Distinguished Chair at Hebrew University in 2012. He was born in Eagle Butte, South Dakota, grew up in New Jersey, and lives in New York. He is writing a book about Roe v. Wade.
Joshua Prager | Speaker | TED.com