Jacqueline Woodson: What reading slowly taught me about writing
Jacqueline Woodson: Ce m-a învățat citirea lentă despre scris
For Jacqueline Woodson, writing is a gift of joy not only to herself but also to her readers, who span all ages and backgrounds. Full bio
Double-click the English transcript below to play the video.
was the most beautiful in all the land.
era cea mai frumoasă din tot ținutul.
playing in his garden,
jucându-se în grădina lui,
of "The Selfish Giant" in 1888.
„Uriașul cel egoist” în 1888.
moved into my Brooklyn childhood
s-a mutat în copilăria mea, în Brooklyn
într-o familie religioasă,
both the Bible and the Quran.
atât Biblia cât și Coranul.
both religious and recreational,
atât religie cât și lecturi de recreere,
of television-watching.
de vizionat programe la televizor.
you could find my siblings and I
pe frații mei și pe mine
of our apartment reading,
într-un colț al apartamentului,
the fire hydrant blasted,
hidrantul explodează,
we could hear our friends down there
îi puteam auzi pe prietenii noștri
through our open windows.
prin ferestrele noastre deschise.
I went into my books,
pe măsură ce mă afund în lectură,
fiecărei propoziții,
of the outside world.
zgomotul din lumea exterioară.
who were racing through books,
care citeau în viteză,
running beneath the words,
care urmărea cuvintele cu degetul,
told big kids don't use their fingers.
copiii mari nu citesc cu degetul.
with our hands folded on our desk,
cu mâinile împreunate pe bancă,
then returning them to that position.
apoi să revenim în aceeași poziție.
not just on grade level
nu doar la nivelul nostru,
being pushed to read faster.
outside of my teacher's gaze,
departe de privirea învățătoarei,
again told me his story,
mi-a spus din nou povestea lui,
sneaking into his garden,
de copiii care i se strecurau în grădină,
a căzut peste grădina lui
I learned something new
învățam ceva nou
that the kids were forced to play on
cu care trebuiau să se joace copiii
that appeared one day,
care a apărut într-o zi,
cuvintele lui.
of a writer named John Gardner
de un scriitor numit John Gardner
as the "fictive dream,"
was where I was inside that book,
în acea carte,
and the world that the author had created
și cu lumea creată de autor
were meant to be savored,
erau menite să fie savurate,
maybe years, writing them.
poate ani de zile, scriindu-le.
to one day become a writer --
ca într-o zi să devină scriitor,
or the internet or even the telephone,
sau chiar de telefon,
and information and memory through story.
și informații și amintiri prin povești.
of connective technology.
forme de conectare tehnologică.
better down the Nile
de-a lungul Nilului
to preserve the dead
de păstrare a morților
into the 21st century.
în secolul XXI.
began making tools from stone,
făceau unelte de piatră,
„Cum ar fi dacă...?”
or gestures or drawings,
gesturi sau desene,
television channels of my childhood
de televiziune din copilăria mea
of cable and streaming.
transmise prin cablu.
through time and space,
tot mai repede în timp și spațiu,
is getting pushed out of the way,
este dată la o parte,
of the narrative.
with stories change,
față de povești se schimbă,
to audio to Instagram to Snapchat,
în audio sau Instagram sau Snapchat,
beneath the words.
urmărirea cuvintelor cu degetul.
regardless of the format,
indiferent în ce format,
we never thought we'd go,
unde nu credeam că vom ajunge,
we never thought we'd meet
pe care nu credeam că-i vom cunoaște
that we might have missed.
la care nu am fi avut acces.
faster and faster,
se mișcă tot mai repede,
has led me to a life of writing books
am ajuns să scriu cărți
and closely at the world,
în profunzime și cu atenție,
and by doing so,
pe mine însămi în ea, și făcând asta,
possibilities of a narrative,
multiplele posibilități ale poveștii,
I needed to know about writing.
ce trebuia să știu despre scris.
I needed to know about creating worlds
tot ce trebuia să știu despre a crea lumi
could be legitimized,
read or heard by another person,
citită sau auzită de altă persoană,
that became a connection between us,
ce a devenit o conexiune între noi,
to not feel alone in this world,
să nu ne simțim singuri în această lume,
we've changed it before we leave?
că am schimbat-o înainte de a o părăsi?
and all of it, remembered.
și totul rămas în amintite.
to understand the future.
the hard times we're living in,
de vremurile grele în care trăim,
those who came before us,
de cei ce au fost înaintea noastră,
lived in Greenville, South Carolina,
trăia în Greenville, Carolina de Sud,
called Nicholtown.
the descendants of a people
to learn to read or write.
să învețe să scrie sau să citească.
how letters form words,
cum literele formează cuvinte,
and their stories.
și poveștile lui.
of being threatened with death
de a fi amenințat cu moartea
beneath that one.
sub aceasta.
to the narrative,
and the ones beneath those.
continue to survive.
povestea continuă să supraviețuiască.
that connected the way I learned to write
dintre modul cum am învățat să scriu,
and older and deeper
era mai mare, mai veche și mai profundă
who never learned to read.
să citească.
out of enslavement,
acum generații ieșite din sclavie,
grad school, beyond.
la facultate, și chiar mai sus.
seemed to be born reading,
păreau că s-au născut citind,
stepped out of their way.
se ferise din drumul lor.
the Great Migration wagon --
au sărit în vagonul Marii Migrații,
the history of a narrative,
the only way they could hold on to it,
nu e singurul mod de a o păstra,
or their stoops at the end of a long day
încovoiați după o zi lungă
o poveste pentru copiii lor.
through the thick heat of picking cotton
în arșiță, la cules de bumbac
and sew them into quilts,
și că le pot coase în pături colorate,
into something laughable,
în ceva amuzant,
exhale the history a country
depănau povestea unei țări
to imagine an invisible finger
un deget invizibil
the author's work
who finally learned to control fire
care au învățat să controleze focul
the Selfish Giant,
de Uriașul egoist,
through his garden.
să alerge prin grădina lui.
to my ancestors,
sau spunem o poveste,
ABOUT THE SPEAKER
Jacqueline Woodson - WriterFor Jacqueline Woodson, writing is a gift of joy not only to herself but also to her readers, who span all ages and backgrounds.
Why you should listen
Despite being raised by "old-school Southerners" who would've preferred she embarked on a sensible career, award-winning author Jacqueline Woodson tells us that "I've known I wanted to be a writer since I was around seven years old. I loved everything about stories -- how they made me feel and think, the joy good ones brought both the listener and the teller, the double and deeper meanings ... I knew writing made me happiest, and wrote as often as I could.
"Now, when I'm not writing, I'm out speaking about writing. I write for young people and old people. I write for magazines, newspapers. I write speeches and plays. I do this because it's never not joyful for me."
Jacqueline Woodson | Speaker | TED.com